IMG_8826

Câștigul de la conferințe

Servus Camelia, mai mergi anul acesta la ALE? Mi-a plăcut mult ce ai prezentat anul trecut. – îmi spune un tânăr acum câteva luni pe holurile hotelului unde se organiza conferința CodeCamp.

Servus, nu – nu cred că pot merge în această vară … – răspund eu, în timp ce pentru câteva miimi de secună îmi amintesc experiența frumoasă de acolo, de entuziasmul meu dinaintea plecării în Sofia. A trecut un an de atunci …

Mai povestim puțin și apoi fiecare pleacă la prezentarea pe care dorește să o vadă … mai e puțin până e rândul meu. De această dată prezint  “Why Scrum Works“.

Mai rămân cateva secunde pe coridor, iar o  parte din minte mea este la ALE2015, pe scena mare – făcând dimineața un “pitch” a prezentarii pentru participanți (căci în același timp cu prezentarea mea sunt și altele), iar apoi vine ora prezentării propriu-zise.

Sunt plăcut surprinsă să văd sala plină … se pare că pitch-ul meu a avut efect. Sunt din nou pe scenă urmând să povestesc despre “Agilitate – abilitatea de bază în viață“. Povestesc despre principiile care se pot aplica zi de zi, despre cum văd eu agilitatea iar oamenii interacționează, zâmbesc, sunt implicați, fac poze și îsi iau notițe.  Îî văd și parcă îmi e și mai drag să povestesc, să le împărtășesc din experiențele mele. Nu simt cum zboară timpul!

Știi că ai avut un efect frumos asupra celor prezenți atunci când la final, în timp ce sala se golește, vin unii la ține pentru a continua să povestiți, să te întrebe, să ceară idei.

 

IMG_8911

O tradiție frumoasă la ALE, este scrierea biletelor de mulțumire/feedback pe care participanții le dau speakerilor.

20150828_181427 20150828_181448 20150828_181507

Acest aspect este unul dintre cele mai frumoase în activitatea mea de speaker și consultant și nimic nu se compară cu mulțumirea că ai reușit să inspiri și să generezi o posibilă schimbare. Spun “posibilă”, pentru că depinde de participant dacă va acționa sau nu.

Eu pot face doar jumătate de drum. Însă fac această jumatate de drum cu mare drag, cu entuziasm, cu energie și cu vulnerabilitate.

Cine mai poate spune că oamenii nu sunt ființe emoționale și că vorbele/cuvintele nu contează?

Serotonina și oxitocina îmi inundă corpul, zâmbesc, ochii licăresc de entuziasm și de abia aștept să înceapă prezentarea mea … din nou vreau să dau tot! O scurtă interacțiune m-a făcut să conștientizez cât de norocoasă sunt să pot face ce fac. Mulțumesc!

Anul acesta nu reușesc să ajung la Paris, însă cu siguranță în 2017 îi voi revedea pe agiliștii europeni.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>