sketch_casa

Renovarea casei și agilitatea

În urmă cu câteva luni am decis ne mutăm “la țară” și am ales o casă în comuna Cristian: o casă ce necesita niște renovări. Mi-am pus atunci întrebarea dacă renovarea poate fi făcută în mod agil.

Am găsit o echipă cu care am mers la casa, am făcut cu ei un tur al acesteia și le-am enumerat cam ce am vrea să facem, pentru că am vrea să știm, aproximativ:

  • Cam la ce sume se ridică renovarea (materiale și manoperă).
  • Cam cât durează lucrarea.
  • În cât timp ne poate da informațiile de mai sus.

Cerințe absolut normale din punct de vedere al clientului (adică al nostru), nu?

Aspectul important este că nu am cerut sume exacte și nici un timp exact, precis ci ne doream ordine de mărime:

  •   Renovarea va ajunge să coste mii de euro sau zeci de mii de euro și dacă e vorba de zeci de mii, care e ordinul? vorbim de zece mii, douăzeci sau de mai mult, mult mai mult?
  •    Renovarea va dura săptămâni, luni sau ne putem apropia de un an?

Răspunsurile la toate aceste întrebări erau foarte importante pentru noi, pentru a putea decide urmatorii pasi:

  • Cumpărăm sau nu casa?
  • Vindem apartamentul acum sau mai târziu și ce termen de eliberare a lui negociem?
  • Avem sau nu nevoie de credit și cam care ar fi valoarea?

În 2 zile am primit estimarea: Echipa, însă, a ținut să specifice faptul că s-a raportat la ceea ce a vazut în acea oră în care a vizitat casa, că lucruri noi pot aparea pe parcurs și am decis împreună urmatoarele:

  •  Orice apare ca fiind un blocaj ne vor suna să hotărâm împreună cum continuăm.
  •  Mergem odată la câteva zile la casă să vedem ce au făcut și să discutăm despre următorii pași.
  •  Odată la două săptămâni plătim pe ceea ce s-a realizat în cele două săptămâni.

Așadar, câteva dimineți în fiecare săptămână mergeam la casă și discutam cu ei ce au de gând să facă în ziua aceea; doream pe lângă asta să aflăm dacă e ceva neprevăzut ce trebuie să luăm în calcul sau dacă există blocaje unde trebuie să intervenim noi.

Spre finalul săptămânii o conversație putea suna cam așa:

Ei:      –  Instalația electrică la parter este gata în seara asta, iar mâine începem gletuitul pereților.

Noi:   – Gletuirea pereților cam cât durează?

Ei:      – Phiu … nu știu. Nu știu câți metri pătrți  sunt.

Noi:   – Ne dăm seama că nu puteți exact, ne interesează aproximativ.

Ei:      – Gletuirea și apoi datul cu șmirghel cred că în două – trei zile e gata. Trebuie să gletuim de două ori.

Noi:   –  Putem gletui doar odată? Care ar fi rezultatul?

Ei:      – Arată urât după ce dăm cu lavabil.

Noi:   – În regulă, după care ce urmează?

Ei:      – Păi,  amorsa și lavabil, dar aia ia puțin,  după care pusul parchetul în camere și între timp baia.

Noi:    – Activitățile astea cam cât durează?

Ei:       – A, păi parchetul se pune în maximum 2 zile, că mai sunt colțuri, plinte. Dar baia chiar nu am nici o idee, pentru că sunt mai multe tipuri de faianță ce trebuie să văd cum se potrivesc. La cum ați spuns că vreți, cred că sunt multe tăieturi, îmbinări. Acolo chiar nu știu. Trebuie să încep și văd.

Noi:     – În regulă … în acest caz putem spune că în afară de baie în vreo 6 zile parterul e gata?

Ei:       –  Cam așa … doar că vedeți, vor mai rămâne de pus: caloriferele, glafurile interioare la ferestre, aplicile pe tavan, galeriile pentru ferestre … și ce o sa mai vreți.

Noi:     – Pe astea mai bine le facem la final, pentru că sunt lucruri mai mărunte. Dupa ce faceti baia mai bine începem cu etajul  …

 

Au fost cazuri în care termenele date de ei au fost depașite, însă mereu am știut în timp real motivul și puteam să discutăm se poate face. Un caz a fost când ne apropiam de termenul la care noi trebuia să eliberăm apartamentul către noii proprietari, am fost nevoiți să schimbăm prioritățile și discuțiile au decurs cam așa:

Noi:  –  La finalul săptămânii următoare trebuie să ne mutăm. Parterul trebuie să fie complet gata. Ce mai e de făcut?

Ei:     – Păi, în mare e cam gata – ușa de la baie nu e adusă, caloriferele nu sunt montate … plus tot ce ați spus că facem la final (după ce terminăm și etajul).

Noi:  – Așa este, problema este că am tot descoperit lucruri pe parcurs și pare că nu se termină totul în 2 săptămâni, așa că trebuie să schimbăm prioritățile. Cel mai important este să fie adusă ușa la baie, să montați caloriferele și să le verificați pentru că venim cu fetița și dacă e frig vrem să încălzim camerele.

Ei:    – Înțeleg, o să facem atunci un circuit doar cu caloriferele de la parter și le testăm. Apoi, la final legăm pe circuit și restul caloriferelor.

 

Parterul a fost complet finalizat cam la o săptămâna după ce ne-am mutat,  dar ce rămăsese de făcut nu era indispensabil (glafuri interioare la ferestre, montarea mașinii de spălat haine), ceea ce nu ne-a impiedicat traiul în acea jumătate de casă.

 

Au trecut de atunci 4 săptămâni iar de abia la finalul acestei săptămâni va fi totul gata. Doar că odată cu toate schimbările pe care le-am cerut, finalul nu prea seamănă cu ce aveam în plan la început. Întreaga renovare a durat 4 luni, și nu o lună jumătate cât fusese inițial estimat timpul, iar costul de asemnea a fost mai mare decât estimarea inițială însă:

  •       Ceea ce am făcut a fost mult mai mult decât ce preconizasem la început.
  •       Noi am decis ce e important să facem și ce lăsăm deoparte acum, în Faza I.
  •       Oricât am fi stat să ne gândim la început, era imposibil de anticipat ce urmează să găsim ca fiind important de făcut/refăcut.

Exemplu: instalația electrică la etaj nu era în planul inițial, până când echipa a găsit fire arse în perete.

  •     Mereu am știut stadiul lucrării, la ce lucrează în prezent și ce urmează. astfel încât puteam interveni noi cu schimbări.
  •     Am plătit mereu doar ceea ce s-a făcut.
  •     Puteam în orice clipă să renunțăm fără a pierde nimic. Nimic altceva în afară de timp pentru a găsi o nouă echipă iar de cele mai multe ori timpul e resursa cea mai importantă.

 

Dacă am fi rămas la cerințele inițiale, probabil am fi terminat într-un timp și buget apropiate de cele estimate inițial. Era oare în interesul nostru, ca și clienți, să batem palma pe un set fix de schimbări și pe o suma fixă? Era oare în interesul nostru, ca și clienți, să spunem ce vrem și apoi să rupem legătura cu ei pentru vreo lună/două?  Știm că era imposibil să cunoaștem de la început toate dedesupturile, astfel încât nu am făcut un contract pe o sumă și pe anumite cerințe.  Am lansat viziunea: “Vrem o casă bine făcută astfel incât să mai fie nevoie să renovăm peste vreo 20 de ani” și am lăsat lucrurile să înceapă.

Pentru că bugetul alocat de noi (care e intr-adevăr important în orice proiect să nu fie fix cât cel prognozat, tocmai pentru a lăsa loc pentru ceea ce nu poți anticipa) se apropia rapid de final, unele cerințe au fost lăsate la o parte – cel puțin deocamdată – dintre care: instalarea unui șemineu, renovarea scării interioare, schimbarea scării exterioare și schimbarea geamurilor la casa scării sunt cele mai mari.

Renovarea s-a făcut luând în calcul livrarea cât mai repede a ceva palpabil și obținerea unui MVP în cel mai scurt timp. În acest sens câteva exemple sunt:

  •     Instalația electrică, zugrăvitul, renovatul băii s-au făcut complet la parter înainte de le începe pe cele pe cele de la etaj.
  •     Concentrarea pe interior înainte de exterior.
  •     MVP-ul pe care l-am descoperit pe parcurs, odată cu apropierea termenului de mutat a fost finalizarea completa a parterului astfel încât să se poată locui acolo fără lipsuri în timp ce lucrările la etaj continuau.

Renovarea casei nu a fost făcută utilizând cadrul de lucru Scrum. Am fost însă agili și asta e cel mai important, pentru ca agilitatea bate Scrum.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>